Case si interioare Japoneze: Traditie, Simplitate si Frumusete Naturala

Caracteristicile caselor japoneze si al mobilierului din lemn

In Japonia cand intri intr-o casa din exterior, oamenii se descalta la intrare si pasesc desculti in interior. In interioare japoneze nu se poarta papuci de casa, ei traiesc desculti. Acest lucru le permite sa se odihneasca sau sa stea direct pe podea (Tatami).

Ca urmare s-a dezvoltat un stil unic de locuire si mobilier japonez , diferit de ceea ce se produce in cultura occidentala unde oamenii sunt obisnuiti sa stea incaltati sau cu papuci de casa. In aceast articol va prezint pe scurt istoria si splendoare stilurilor japoneze de mobilare si locuire.

Cuprins :

• Caracteristicile Caselor Japoneze
• Caracteristicile Mobilierului Japonez

Caracteristicile Caselor Japoneze

În primul rând, „tatami (un tip de rogojina H = 5,5 cm folosit ca material pentru pardoseală)” se găsește de obicei în majoritatea caselor japoneze. În Japonia, oamenii nu poartă incaltaminte în casă, așa că stau pe podea în loc să stea pe scaune, iar mulți dorm pe așternuturi, futon (saltea rulata bumbac) așezate direct pe tatami în loc să doarmă în paturi.

În mod firesc, statul sau dormitul pe podea de lemn pentru perioade lungi de timp ar provoca dureri la nivelul feselor și al spatelui, așa că, pentru a preveni acest lucru, japonezii obișnuiau să trăiască pe stive de covoare numite „goza”, confecționate din tulpini de plante țesute.

În perioada Heian (794 d.Hr. – 1185 d.Hr.), acum aproximativ 1.300 de ani, oamenii au început să folosească covorașe tatami, care erau realizate prin acoperirea directă a podelelor din lemn cu goza, care era apoi folosit ca material pentru podea. Mai târziu, în loc să se fixeze covorașele pe scândurile podelei, paiele, obținute după recoltarea orezului, erau comprimate și cusute într-un cadru de lemn cu o grosime de aproximativ 5 centimetri, iar apoi covorașul era fixat pe cadru. Astfel se obținea un material pentru pardoseală cu elasticitate moderată, retenție termică ridicată, control al umidității interioare și purificare a aerului.

Odată cu crearea tatami-ului, statul pe podea pentru perioade lungi de timp a devenit mai puțin dureros. Acest lucru a dus la crearea mobilierului familiar din anime-urile și filmele japoneze, cum ar fi mesele cu picioare joase (zataku/chabudai) și „kotatsu”, de asemenea o masă joasă din lemn acoperită cu un futon în timpul vremii reci, și scaune cu spătar (zaisu), astfel încât persoana să poată sta și să sprijine spatele.

În plus, deoarece verile japoneze sunt extrem de calde și umede, „shoji (pereți despărțitori glisanți)” și „fusuma (uși glisante)”, care sunt cadre din lemn ușoare și mobile acoperite cu hârtie, erau folosite în locul pereților pentru a separa camerele. Prin deschiderea shoji și/sau fusuma, aerul circula prin casă, permițând umidității și căldurii să se disipeze și creând un mediu confortabil.

În plus, casele japoneze sunt construite din lemn. Când casele sunt construite din piatră sau cărămidă, acestea sunt stivuite înalte pentru a crea pereți; dimpotrivă, casele din lemn sunt construite cu stâlpi, care sunt conectați cu grinzi, făcând posibilă construirea unei structuri cu puțini pereți.

Între stâlpi, erau instalate shoji și fusuma, care puteau fi glisate orizontal pentru a fi deschise și închise cu ușurință în locul pereților. Intrările aveau, de asemenea, uși glisante care se deschideau lateral, similare cu shoji și fusuma, în loc de uși care se deschideau spre interior sau spre exterior. Această caracteristică ingenioasă permite conectarea ușoară între exterior și interior, oferind spațiu, o structură rar întâlnită în afara Japoniei.

Casele japoneze sunt proiectate astfel încât exteriorul și interiorul să poată fi conectate cu ușurință, iar exteriorul poate fi văzut imediat ce shoji sau fusuma sunt deschise.

Prin urmare, gradina era considerata parte din interiorul casei, cu frumusetea si incantatoarea natura privita la schimbarea anotimpurilor.

Caracteristicile mobilierului japonez

Pe de altă parte, numărul redus de pereți însemna că, locuintele nu aveau dulapuri, spațiu de depozitare sau rafturi. Astfel, s-au confecționat lăzi mari de depozitare din lemn, cu sertare și uși, numite „tansu”, pentru depozitarea hainelor, în special tansu din „Kiri (lemn de paulownia)”, un lemn de esență tare care menține un nivel constant de umiditate în interiorul cutiilor, prevenind deteriorarea hainelor.

În plus, lemnul Kiri conține componente de paulownin și sesamin, care se spune că sunt rezistente la purici, căpușe și alte insecte și au proprietăți antibacteriene excelente. Mai mult, profitând de caracteristicile ușoare și rezistente ale lemnului, în prezent se fabrică multe alte tipuri de mobilier din lemn, pe lângă tansu, cum ar fi dulapuri pentru depozitarea vaselor, vitrine și paturi.

În plus, o mare parte din vesela japoneză este fabricată din lemn sau bambus. „Owan (boluri)”, care conțin supă și orez, și „ohashi (bețișoare)”, care sunt folosite pentru a prinde mâncarea, sunt fabricate de mult timp din aceste materiale.

Cu toate acestea, pentru a crește rezistența veselei, a fost creată tehnica „urushi (lacul natural japonez)”, în care copacii urushi (Lacquer Tree) sunt tăiați pentru a se extrage seva, care este apoi procesata și aplicată in straturi subtiri pe lemn, metal sau ceramica.

Urushi (lacul natural japonez) este o substanță naturală utilizată de japonezi încă din antichitate. Accesorii funerare lacuite cu urushi au fost descoperite la situl preistoric Jomon din Hokkaido, Japonia, datând de aproximativ 9.000 de ani. Se spune că acestea sunt cele mai vechi obiecte lacuite din lume.

Odată aplicat și uscat, urushi – lacul natural obținut din arborele de lac (Lacquer Tree) – devine incredibil de rezistent. Este protejat împotriva căldurii, umidității, acizilor, alcoolului și uleiurilor. De aceea, de secole a fost folosit pentru veselă, obiecte decorative și mobilier.

Pe lângă frumusețea sa lucioasă, urushi are și proprietăți practice: este anti-putrezire și chiar respinge insectele, ceea ce îl face ideal pentru obiecte de folosință îndelungată.

Un alt aspect fascinant este că poate fi amestecat cu pigmenți naturali, obținând nuanțe intense precum roșu aprins sau negru profund. Aceste culori au devenit emblematice pentru arta japoneză și sunt apreciate în toată lumea.

Nu întâmplător, meșteșugurile lăcuite cu urushi au fost exportate în Europa încă din anii 1500, cucerind prin eleganță și rezistență.

La Moeco, împărtășim aceeași filozofie: folosirea materialelor naturale și a tehnicilor tradiționale pentru a crea mobilier durabil și atemporal.

Mobilierul japonez între tradiție și influențe occidentale

Pe măsură ce Japonia a adoptat treptat un stil de viață occidental, meșteșugurile tradiționale în prelucrarea lemnului s-au îmbinat firesc cu elemente de mobilier și obiecte de masă mai noi pentru cultura japoneză, precum scaunele, mesele, canapelele, paturile sau vesela occidentală. Această fuziune a dus la o evoluție constantă a designului și a funcționalității.

Mobilierul și interioarele realizate de meșteșugari japonezi – adevărați artiști care și-au dedicat viața înțelegerii profunde a lemnului și perfecționării tehnicilor de lucru – au devenit apreciate în întreaga lume. La fel ca în Scandinavia, unde lemnul este integrat armonios în viața de zi cu zi, și Japonia a reușit să transforme lemnul într-un element central al culturii locuinței.

Frumusețea naturală a mobilierului și a interioarelor japoneze se naște dintr-un echilibru subtil: simplitate tradițională îmbinată cu tehnologie modernă. Alegând mobilier japonez din lemn, descoperi nu doar funcționalitate, ci și o estetică atemporală, ce transmite căldură și rafinament în orice spațiu.

Concluzie

Mobilierul japonez din lemn, fie tradițional sau modern, nu este doar funcțional, ci și o expresie a armoniei dintre om și natură. Alegând astfel de piese, aduci în casa ta o parte din spiritul autentic japonez, bazat pe simplitate, durabilitate și frumusețea interioarelor japoneze.